Multă binecuvântare, mi-ai dat Doamne-n viața mea,
De-a te întâlni pe Tine... să cunosc iubirea Ta,
După multă... multă vreme-n care eu am rătăcit,
Neiubind... dar totdeauna, eu de Tine-am fost iubit.

Mi-ai deschis un drum în viață, și-am pășit cu bucurie,
Este drumul ce sfârșește, sus în cer... în veșnicie,
Tu mi-ai arătat și iadul... dar și Raiul cel frumos,
Ai pus frământare-n mine, după Tine sfânt Hristos.

Multe zile-ndurerate, am avut pe-al vieții drum,
Dar nu m-ai lăsat vre-o dată, cum Isuse... nici acum,
Tu ești Cel ce-mi dai putere, când în lupte obosesc,
Ca să trec prin încercarea, care vreau s-o ocolesc.

Multă binecuvântare, mie-n viață Tu mi-ai dat,
Cea mai mare este harul, peste mine ce-ai lăsat,
De-a-nțelege azi Isuse, cât de păcătos sunt eu,
De-a avea acea căință, ce o am astăzi mereu.

Mi-ai adus o clipă-n viață-n care eu te-am întâlnit,
Mi-ai schimbat și gândul Doamne, inima ce s-a-mpietrit,
De atâta suferință, ce am cunoscut-o eu,
Dar Tu m-ai văzut Isuse, cât eu o duceam de greu.

Chiar de-mi este greu pe cale, este binecuvântare,
Căci e-un greu ce nu mă duce-n rândul celui care moare,
Este unul ce îndată, sfântule... se va sfârși,
Tu mi-ai spus... eu cred Isuse, că-n curând vei reveni.

Lupta ce o am în ziuă, dar și cea care-i în noapte,
Este binecuvântarea, de a te simți aproape,
Și suspinul este astăzi, unul binecuvântat,
El mă face să simt Doamne, că ești viu... adevărat.

Întristarea ce-mi cuprinde, inima ea câte-o dată,
Chiar și ea este Isuse, clipa binecuvântată,
Căci atunci simt cum coboară, bucuria peste mine,
Este caldă, iubitoare, știu că vine ea din Tine.

Binecuvântări alese, ai ales ca să îmi dai,
Și necazul este Doamne, căci Tu lângă mine stai,
Eu în el întotdeauna, singur nu mă simt nicicând,
Simt că-i ceru-ntreg cu mine, și-n necaz Ție îți cânt.

Astăzi eu pe Tine Doamne, te voi binecuvânta,
Pentru binecuvântarea, ce-ai lăsat-o-n viața mea,
Și prezența Ta ce-i vie, fie binecuvântată,
Căci eu știu... o simt întruna, nu lipsește niciodată.