Vine Domnul, vine ziua, vine clipa minunată,
Când mireasa ce-i aleasă, ea de El va fi-nălțată,
Va fi dusă sus în ceruri, unde-i așteptată-ntruna,
Ca să-i pună ei pe frunte, Mirele ce-i sfânt cununa.

Vine timpul plin de pace, fără nici o tulburare,
Și sfârșitu-acestor vremuri, ce sunt grele și amare,
Căci de-atunci când El coboară, va veni un început,
Pentru cei ce luptă-n luptă, ce-L iubesc pe Domnul mult.

Maranata, vine Domnul, Cel ce astăzi El ne spune,
Să fim gata de plecare-ndepărtandu-ne de lume,
S-avem candele pline, plini de roade pentru cer,
Să nu fim goi ca aceia, ce nu știu că astăzi pier.

Este El atât de-aproape, și la uși azi bate tare,
Ele ca să se deschidă, ca să intre cu-ndurare,
Să-i trezească pe aceia, care azi sunt ațipiți,
Ca în zi de sărbătoare, ei să fie toți răpiți.

Bunătatea Lui se vede-n timpul ce-i de pregătire,
Care astăzi ni-l oferă, cu iertare din iubire,
Ea se vede în rabdarea, pentru noi care o are,
Când milos este Stăpânul, în a noastră prelucrare.

Vine Domnul, ne arată, vremea care a venit,
Scrisă în apocalipsa, de al nostru Domn iubit,
Să fim treji în miez de noapte, căci nu știm când va veni,
Nu știm clipa-n care Domnul, pe un nor va coborâ.

Dar toți știm că revenirea, este ea atât de-aproape,
Scurtă-i vremea ce de Domnul, pe pământ azi ne desparte,
Vegheatori să fim pe cale, în slujirea ce-o avem,
Nu-i departe clipa-n care, de aici o să plecăm.