Să nu-ți pese niciodată, de acei din jur ce spun,
Nu-ți cunosc nici suferința, și nici luptele pe drum,
Ei nu stiu cum tu în noapte, plângi... suspini... și gemi mereu,
Nu-ți cunos nici apasarea ce te-apas-atât de greu.

Să n-asculți mereu ce-ți spune, lumea... căci ea este-afară,
Te va judeca întruna, căci e plină de ocară,
Nici să nu privești la mâna, ce arată înspre tine,
N-asculta nici gura care, te vorbește... nu de bine.

Nu lăsa să îți dărâme, temelia ce o ai,
Cel care El a zidit-o este Rege... sus în Rai,
Tu ascultă doar cuvântul, care vine azi de sus,
Și urmeaz-acea lumină, ce-i lăsată de Isus.

Lasă gurile ce astăzi, sunt atât de larg deschise,
Și ascultă glasul care, ție-ți spune ce sunt scrise,
El e Cel ce te ridică, oricât tu ai fi de jos,
El e Cel ce-ți face drumul, mai ușor și mai frumos.

Chear de judecat de alții, ești mereu pe-această cale,
Nu uita că Domnul este, judecata cea mai mare,
Tu așteaptă cu răbdare, ziua când va judeca,
Pe acel care azi crede, judecata că-i a sa.

Să nu-ți pese niciodată, de părerile de tine,
Cel ce bine te cunoaste, e mereu El lângă tine,
Scutul relor devine, când sunt ele aruncate,
Nu te întrista, că-n grabă, vine Cel ce e dreptate.