Fii tare tu creștine, nicicând tu nu te teme,
De timpul greu ce vine, sau de umbrita vreme,
De-atacurile care, ele-mpotriva ta,
Chiar astăzi se ridică, tu nu descuraja.

Fii iertător creștine, cu cei ce îți greșesc,
Dreptatea e la Domnul, la Regele ceresc,
Tu caută doar pacea, iubește ne-ncetat,
Așa cum ești creștine, iubit de-un Împărat.

Tu fii samariteanul, acel ce-a fost milos,
Și prin a ta vorbire, pe cel ce este jos,
Să îl ridici întruna, și-atunci tu vei avea,
Și liniște... și pace... ce vin din slava Sa.

Un fiu tu al iubirii, al dragostei să fii,
În dragostea aprinsă, acea care-i dintâi,
Tu să rămâi creștine, să nu lași niciodată,
Ca ura să se-așeze, în inima curată.

Să fii mereu alături, cu cel ce-i întristat,
Să-i ștergi a sale lacrimi, când este-ndurerat,
Așa cum nici pe tine, El nu te-a părăsit,
Uitat n-ai fost vre-o dată, de Domnul ești iubit.

Fii mână ce ajută pe cel ce e sărac,
Tu nu uita că toate, ce ai... Isus ți-a dat,
Îndrumă-l pe cărare, pe cel care nu știe,
Că drumu-ngust sfârșește, el sus în veșnicie.

Fii o făclie-aprinsă, în locu-ntunecat,
Acolo unde Domnul, Isus te-a așezat,
Să vadă lumea-ntreagă, lumina Lui în tine,
Și-n suferința vieții, nu doar când ți-este bine.

Urmaș a Celui veșnic, slujind pân-la sfârșit,
Să fii pe-această cale, creștinule iubit,
Căci la sfârșit te-așteaptă, creștine nemurirea,
Și pentru orice jertfă, primi-vei răsplătirea.

Amin