La Tine caut adăpost când se adună nori de-ngrijorare,
Nădejdea mea doar Tu ai fost în clipa grea de încercare,
Cum sprijinești Tu, nu poate nimeni sprijini-n durerea grea,
De-aceea și acum eu vin cu tot ce sunt și am 'naintea Ta.

Aștept să torni din nou putere peste ființa mea plăpândă,
Aștept din nou o mângâiere, pe creștet mâna Ta cea blândă.
Tu vezi că singură nu pot, sunt prea căzută-n suferință,
Mai vino Doamne c-altădată, ridică-mă din neputință!

Toarnă balsam de vindecare, prea grele sunt aceste răni!
Mă cheamă Doamne peste ape, dă ființei mele noi puteri.
Nu mă lăsa să fiu-necată de groaza valurilor rele,
Mustră furtuna-nverșunată, fii Tu catargul bărcii mele!

Ascultă vuietu-inimii mele, e mult prea greu acest calvar!
Nu pot lupta fără de Tine, mă sting în jale și amar.
Vino Isuse, vino degrabă, mă ia în Mâna Ta de Tată
Și schimbă jalea-n bucurie, piatra cea grea sfărâm-o toată!

Fă-mă să simt că ești cu mine în tot acest pahar amar,
Ține-mă strâns legat de Tine căci nu pot clipă fără har.
Ascultă-mi rugăciunea plânsă-n suspine grele de mormânt
Și Te voi lăuda de-apururi, cât voi mai fi pe-acest pământ.

Amin


(6 mai 2021)