Ai milă Doamne astăzi, căci viața mi se duce, ai mila și de ochii, uscați... ce nu mai plâng, de mâini ce-s coborâte, de deznădejdi ținute, de gura ce ajunse, s-ascundă al meu gând.

Ai milă Doamne astăzi, când sufletu-mi coboară, și de privirea care, în jos a coborât, oprește gândul care, nu știe unde zboară, dus de-o putere care, ea azi m-a doborât.

Ai milă Doamne astăzi, de inima-mi zdrobită, de aripile care în zbor mi s-au oprit, Tu iartă-mi vremea-n care, Isuse într-o clipă, nu am crezut în Tine, și-am deznădăjduit.

Ai milă Doamne astăzi, de pasul ce de-odată, în toiul de furtună pe loc el s-a oprit, aș vrea ca neputința, să-mi ierți o sfinte Tată, că nu am fost eu robul, acel ce ți-ai dorit.

Ai milă Doamne astăzi, și dă-mi te rog iertare, că neputința-mi este, Isuse așternut, și că ființei mele îi este-nvelitoare, Tu iartă-mă căci Doamne n-am fost cum ai fi vrut.

Ai milă Doamne astăzi, de viața-mi rătăcită, și de dorința care, se stinge fumegând, Tu iartă-mi necredința... ființa mea orbită, te rog s-o ierți căci astăzi, întinsă-i la pământ.

În mila Ta mai poate, și în a Ta iertare, mai poate să pornească, din nou pe calea Ta, căci doar a Ta iubire și marea îndurare, putere și dorintă pe cale-i poate da.