Iubitul meu Părinte drag,
Ce mă aștepți mereu,
Pe prispa casei, lângă prag,
Nicicând nu ți-a fost greu,
Tu ochii să îi ții deschiși,
Răbdare ai avut,
Ca să m-aștepți neâncetat,
Pe mine-un fiu pierdut.

Iubitul meu Tată ceresc,
Ce viață-n dar mi-ai dat,
Nicicând Tu nu m-ai parasit,
Uitării nu m-ai dat,
Și peste văile ce-au fost pustii,
Pe brațul Tău m-ai dus,
Ca în puterea Ta mereu,
Să mă încred Isus.

Vegherea Ta de n-ar fi fost,
Demult aș fi pierdut,
Dar ochii Tăi mi-au fost mereu,
Pe cale al meu scut,
Ca eu Isuse să nu fiu,
Lovit de vre-o săgeată,
Mereu Ție-ți voi mulțumi,
Că Tu mie-mi ești Tată.

Iubitul meu Vindecător,
Mereu Tu mi-ai văzut,
A mele răni ce sunt adânci,
Și-atunci când m-au durut,
Tu cu balsam le-ai uns ca eu,
Să nu mai simt durere,
Durerea care mă seca,
De vlagă și putere.

Iubit Mângâietor divin,
În clipele mai grele,
Ușoare Doamne le-ai făcut,
Dând-ui ființei mele,
O alinare când am fost,
Răpus de lupte-n vale,
Ca eu să pot să-naintez,
Cu-al Tău alin pe cale.