Răsare lumina în miezul de noapte,
Mai curge și haru-n pustiul secat,
Coboară și mâna străpunsă pe cruce,
S-ajute poporul ce-i greu încercat.

Și glasul se-aude, el astăzi mai este,
Acea mângâiere ce mulți o doresc,
Prin Duhul cel sfânt mai aduce putere,
Acelor pe cale ce greu obosesc.

Se simte fiorul și-n zilele noastre,
A Celui ce este fiorul divin,
Mai vindecă rănile-adânci ce-s rămase,
Căci Domnul și astăzi de milă e plin.

Și-n zorii de ziuă Stăpânul și-arată,
A Sa bunătatea lăsată în zori,
De nu o mai vezi, întreabă-te... cine? ,
Te pune pe stâncă atunci când cobori.

Și azi mai lucrează ca și altădată,
Lucrarea o văd cei ce-ntruna își țin,
A lor ochi deschiși, și urmează doar calea,
Spre ceruri, chear dacă e doar cu suspin.

Mai este și azi, ce a fost El odată,
Căci veșnic rămâne, Acel neschimbat,
Schimbați suntem noi, dând vina întruna,
Că suntem poporul prea greu încercat.