Doar Tu Doamne lângă mine ai rămas în clipa grea,
Doar Tu-mi vezi rana adâncă, doar Tu știi durerea mea,
Căci atunci când strig la Tine, simt Isuse-al Tău alin,
Și-a Ta mângâiere care, se coboară în suspin.

Singur eu în suferință, n-am rămas, căci Tu Isus,
Izbavire, biruință, când ceream Tu mi-ai adus,
Nu m-ai părăsit când Doamne, cei din jur m-au părăsit,
Ai rămas mereu cu mine, când eram mereu lovit.

M-ai ținut prin văi de mână, peste valuri m-ai trecut,
Mi-ai șters lacrimile care, nimenea nu le-a văzut,
Mi-ai fost adăpost în vremea, când furtuna se pornea,
Tu mi-ai fost tărie-n lupta, care-a fost atât de grea.

N-ai lăsat ca să fiu prada, gurilor ce s-au deschis,
Mâna Ta biruitoare, mereu Doamne mi-ai întins,
Când oștirea din adâncuri, se pornea în fața mea,
Tu ai fost Acela care, ai luptat mereu cu ea.

Mi-ai fost Mamă, mi-ai fost Tată, Prietenul adevărat,
M-ai primit la Tine Doamne, cum am fost, m-ai acceptat,
Nu m-ai dat Tu la o parte, cei din jur cum au făcut,
Ci mi-ai spus... voi fi cu tine, cum am fost de la-nceput.

Doar Tu Doamne lângă mine ai rămas în clipa grea,
Cu iubirea Ta curat-ai îmbrăcat ființa mea,
Inimii doar bucurie-n întristare Tu i-ai dat,
Ca să bată pentru Tine, ca să bată ne-ncetat.