Ne-adunăm la închinare, frații mei... iubiți creștini,
S-ascultăm cuvântul care, el ne face să fim plini,
De putere, căci afară, ne așteaptă lupte grele,
Dar iubitul nostru Tată, El va fi cu noi în ele.

Venim azi zdrobiți de vremea, cea din urmă ce-a venit,
Pe genunchi în rugăciune, către Cel prea-nalt... iubit,
Să strigăm ca să coboare, să ne mângâie ușor,
Cu a Sa-ndurare Domnul, prin a Duhului fior.

De vom fi uniți cu toții, El îndată v-a lucra,
Sufletele obosite, de jos le v-a ridica,
Căci a noastră unitate, este scutul cel mai bun,
În acele lupte grele, ce se dau astăzi pe drum.

Frați iubiți, surori iubite, să luptăm pentru iubirea,
Ce-a lăsat-o Salvatorul, să cunoaștem nemurirea,
Căci ea este firul care ne unește-n rugăciune,
Și deschide-ndată poarta, cerului... pentru-o minune.

Să intrăm în mijlocire, pentru-a noastră unitate,
Sufletele-nlățuite ca să fie dezlegate,
Căci iubirea rupe lanțul, oricât este el de gros,
Dragostea e dezlegare, prin puterea lui Hristos.

Să ne curățim azi haina, ce ne-a dat-o din iubire,
Și cuvântul ce coboară, astăzi plin de fericire,
Să îl adunăm cu toții, căci e hrana Lui divină,
Ce ne cere... în iubire, unitatea cea deplină.

Fraților, în ascultare să rămânem la altar,
Ca puterea cea străină să nu pună vre-un hotar,
Între noi și Cel ce-i veșnic, căci e-o armă ascultarea,
Este cea care așterne, peste noi doar îndurarea.

Să ne închinăm toți astăzi, Celui ce este dreptate,
Și să-i dăm, noi din adâncul inimii sinceritate,
Căci sinceritatea este, și ea arma ce aduce,
Izbăvire și lumină, la un drum cu o răscruce.

De vom sta supuși la cruce, sinceri și în ascultare,
Plini de dragostea cerească, cel ce-i rău putere n-are,
El să rupă unitatea, ce pe noi ea ne-a adus,
Azi în casa de-adunare, să-l slăvim toți pe Isus.

Mâinile dar și privirea, ele-n sus azi să ne fie,
Dar și inimile noastre, pline doar de bucurie,
Când ieșim de-aici afară, de puteri orice ființă,
Ea să fie plină-n luptă, ca să aibă biruință.