Te-am întâlnit pe drumul suferinței,
Când mă uscam încet Isus de dor,
De dorul după sfânta mângâiere,
Tu m-ai vazut... m-ai mângâiat ușor.

Te-am întâlnit în valurile vieții,
Când nu puteam Isus să mai vâslesc,
Mi-ai spus atunci... copile nu te teme,
Eu sunt Acel ce valurile-opresc.

Tu mi-ai ieșit în cale când suspinul,
Ființa îmi hrănea cu-amar mereu,
Când eu înaintam cu greu pe cale,
Ai luat povara sufletului meu.

Ți-am auzit și în tăcerea nopții,
Al Tău glas care-ntruna mă chema,
Când la ureche șoapta-ntunecată,
De Tine Doamne mă îndepărta.

Vrăjmașul când dădea mereu năvală,
Cu întristarea ce mă apăsa,
Și-n ea eu te-am găsit... în întristare,
Fiorul Tău mereu mă-nveselea.

Te-am întâlnit în văile de gheață,
Când cel rău Doamne-n vale mă-mpingea,
A Ta caldura-mi deschidea ea drumul,
Iubirea Ta mereu mă-nconjura.

Eu te-am văzut în tot și-n toate Doamne,
Căci ochii mei mereu te-au căutat,
Te-am auzit și-n tunet de furtună,
Și-atunci când oboseam cum ai luptat.

Mereu în viaț-a Ta prezență Doamne,
Eu am simțit-o-n clipa cea mai grea,
Căci Tu-ai făgăduit cândva odată,
De lânga mine că nu vei pleca.