Suferință, leagăn dulce,
Școală sfântă a răbdării:
Tu mă-nveți să rabd sub cruce,
Ca să pot în cer ajunge
După clipele-nvierii.

Suferință când mi-ai dat
Ca să beau din cupa amară,
Nopțile mi le-a vegheat
Mângâierea, necurmat
Mi-a fost strajă de cu seară.

Cånd m-a încolțit durerea
Și mușca din trupul meu,
"Tu să taci!", șoptea tăcerea
Chiar de sorbi oțetul, fierea,
"Pe-aici trece drumul tău".

De-i cânți vei trece mai ușor
Prin cuptorul cel încins,
Ca să fii învingător
Cântă-I laude și-n cuptor,
Nu te da ușor învins.

Cântă cum cânta și Pavel
Prins în lanțuri, și-n butuci,
Fii și-n temniță model
Ne-nfricat, credincios ca Daniel,
Crucea până-n vârf s-o duci.

Suferința e o comoară. .
Ține-o strâns la pieptul tău,
Ea îți dă viață, nu te-omoară,
În Eterna primăvară
Vei uita tot chinul greu.

De n-ai suferit în viață,
Nu vei ști să legi o rană,
Ești ca stânca cea de gheață,
Nu ai milă, nici dulceață,
Nici iubirea ce-a de mamă.

Doar cuptorul ne învață
Mila, dragostea, răbdarea,
Cum s-aduci zâmbet pe fața
Omului fără speranță,
Să-și sfârșească bine calea.

În drum spre patria iubirii
Acceptă frate suferința,
Chiar dacă te-nțeapă spinii,
Să fii plăcut așa ca și crinii,
Îndrăgește pocăința.

Ne-am născut să suferim
Precum scânteia, ca să zboare.
Până în noul Ierusalim,
Nu uita "trist peregrin",
Suferința în încercare,
Te conduce la "RĂBDARE".