Suflete, de ce ești trist? Oare dorul ce mă doare
A ajuns până la tine? Inima plânge prea tare?
Oare nu mai știi cânta? Oare nu mai știi zâmbi
Inima s-o-nviorezi dimineața-n zori de zi?
Hai... așează-te o clipă... vezi tu cât de minunat
Este cerul și pământul... zborul aripii spre 'nalt?
Simți tu oare câtă pace e în susur de izvoare
Și ce dulce mângâiere în parfumul de la floare?
Spune-mi suflete, de ce în tristețe te îmbraci
Și te-nchizi în carapace și suspini ades și taci?
Nu știi tu că viața-i scurtă și se duce ca un fum
Astăzi ești copil la mama... mâine-i capătul de drum?
Uite, stai aici cu mine... vreau să-ți spun o taină mare:
Dragostea doar ea, prin ea va putea să-ți dea salvare
Căci de-o vei primi la tine va aduce fericire
Și-ai să simți cum orice vis deveni-va... împlinire!
Deci ne-am înțeles: De-acum tu și scumpa inimioară
Vă veți înțelege bine dorul să nu mă mai doară!
Ai să-nveți cum se zâmbește și-ai să cânți cu bucurie
Cu inima laolată pe drumul spre veșnicie!

Vulcan-17-05-2021
Mary