Credința e puterea vie,
Pentru acel ce-a obosit,
Pentru acel ce-n neputință,
Căzută este-a lui ființă,
Pe drumul către infinit.

Credința este mereu hrana,
Creștinului care-i flămând,
Acelui ce fără-ncetare,
Privește așteptând spre zare,
El glasul Celui ce e sfânt.

Credința este pacea care,
În suferință e mereu,
Căci ea apare-ntotdeauna,
Când se pornește iar furtuna,
De te încrezi în Dumnezeu.

Credința este-acea lumină,
Pe drumul ce-i întunecos,
E cea care deschide calea,
Oricât de-adâncă este valea,
Căci ea coboară din Hristos.

Credința este mângâiere,
E ajutor în ceasul greu,
Ea în necaz e fericire,
E poarta către nemurire,
De îl urmezi pe Dumnezeu.

De nu o ai tu cere-o astăzi,
E cea care-ți va arăta,
Puterea Celui ce Domnește,
Și nu vei merge doar orbește,
Pe cale înspre slava Sa.

Încrede-te, rămâi statornic,
Tu singur nu ai fost nicicând,
Hrănește azi a ta credință,
Din pomul vieți-n neputință,
Și din a Domnului cuvânt.

Păstreaz-o vie-ntotdeauna,
Putere ție îți va da,
Căci o credinț-adevarată,
Păstrată-n inima curată,
E biruință-n vreme rea.