Ia-mă-n car de biruință,
Du-mă peste mări Isus,
Du-mă peste valea morții,
Când privesc din ea în sus.

Căci a mea privire Doamne,
Strigă-n încercarea grea,
Lupt-ar vrea să o aplece,
Dar nu vrea a se-apleca.

Du-mă-n car de biruință,
Când săgețile pornesc,
Doar în carul Tău Isuse,
Orice luptă biruiesc.

Este carul ce mă trece,
Și de piedicile care,
Răul mi le-aduce-n față,
Ca să mă înec în mare.

Doar în el îmi poate gândul,
El de Tine-a se-alipi,
Și-al meu suflet sfânt Isuse,
L-al Tău piept s-ar odihni.

Căci e carul care trece,
El de orice încercare,
Trece și de suferință,
Căci e car de îndurare.

Du-mă-n car de biruință,
Doamne azi pe calea grea,
Doar în el a mea ființă,
Va ajunge-n slava Ta.

Căci acolo-aș vrea Isuse,
Să sfârșească drumul meu,
În Îmoărăția-n care,
Veșnic ești Tu Dumnezeu.