Te-ai întrebat creștine tu vre-o dată, de unde tu putere ai? ,
În vicleșugurile lumii, doar în picioare ca să stai.

Te-ai întrebat de unde oare? , o mânăn-ndat-a apărut,
Când ea te-a scos la mal de mare, adâncul când l-ai cunoscut.

Te-ai întrebat? ... tu spune astăzi, cum ai trecut de încercări,
Dar de acele valuri... spune, ce ridicate-au fost de mări.

Cuptoarele ce-au fost aprinse, în ele cum tu ai răbdat,
De unde ai avut putere? , ca tu să ieși aur curat.

Acea putere ce-ai avut-o, este-o putere doar de sus,
Puterea Celui ce e veșnic, puterea sfântului Isus.

În orice pas al vieții tale, El lângă tine-a fost mereu,
Ca ție să îți dea putere, căci doar El știe când ți-e greu.

Cu El de mână-ntotdeauna, prin încercări tu ai trecut,
Și prin mânia cea de vânturi, ce peste tine a bătut.

E Cel ce-ntruna poruncește, să se întoarcă în adânc,
Acele care sunt străine, când El rostește un cuvânt.

Cuvântul Lui este puterea, din toate ce te-a izbăvit,
E cel ce-n tine pune viață, din ceruri când este rostit.

Să nu te-ncrezi tu niciodată-n puterea ta pe-acest pământ,
De ai azi doar o picătură, în tine-i pusă de Cel sfânt.