Pe ulița din deal odată,
Urca desculț un biet străin,
Cu fața Lui însângerstă,
El de iubire era plin,
Era străin căci cei din lume,
Pe El nu l-au recunoscut,
Și fără milă sau vre-o vină,
Ei l-au scuipat și l-au bătut.

I-au pus străinului o cruce,
În spate să o ducă sus,
Pe culmea dealului pe care,
A fost El răstignit... Isus,
Acolo unde bătălia,
A fost atunci atât de grea,
Dar n-a gândit nicicând străinul,
La viața Lui... ci la a mea.

Și la a ta El se gândise,
Atunci când dealul a urcat,
Purtând povara omenirii,
Plătind cu viaț-al tău păcat,
Și pe al meu, al tuturora,
Căci dragostea ce a avut,
Era mai mare ca durerea,
Simțită-n cuie fiind bătut.

Urca străinul plin de milă,
Umil în fața celor răi,
Supus gândindu-se întruna,
La cei și azi ce sunt ai Săi,
La cei ce-ntruna îl așteaptă,
La cei ce-n El s-au încrezut,
Tot pentru ei pe drumul crucii,
Doar a răbdat și a tăcut.

El a putut răbda durerea,
Ispita-n față ce-a venit,
Privirea-și apleca străinul,
Păgânii când l-au prigonit,
Dar nu a murmurat o clipă,
Ci pentru ei El s-a rugat,
Privind în sus, strigând la Tatăl,
—Tu iartă-i căci nu știu ce fac.

Atâta milă arătase,
Atâta dragoste-a avut,
Dar totuși cei ce-L răstignise,
Pe El nu l-au recunoscut,
El morții învia... ologii,
Din patul lor îi ridica,
Dar tot i-au pus coroana care,
Ea fața Lui i-o străpungea.

Ooo... Doamne câtă suferință,
Câtă durere-ai îndurat,
Când te-au întins pe crucea care,
Te-au răstignit, sfinte-Mpărat,
Plătind cu prețul vieții Tale,
Păcatul greu de pe pământ,
Ca cei ce cred că Tu ești Domnul,
S-ajungă ei în cerul sfânt.

Străin ai fost Isuse-n lume,
Dar pentru noi nu ești străin,
Prin harul Tău lăsat și astăzi,
Putem ca să îți mulțumim,
Pentru-a Ta jertfă ce-ai adus-o,
Pe deal purtându-ne în gând,
Îți mulțumim că duci povara,
Și azi a celor ce mai plâng.

Îți mulțumim pentru iubirea,
Prin care nouă ne-ai adus,
O șansă pentru mântuire,
Cu Tine ca să fim Isus,
În Țara sfântă unde astăzi,
Aștepți s-ajung-ai Tăi copii,
Ce pe pământ te-așteaptă Doamne,
Ei răbdători până revii.