Greu mi-e Doamne-n încercare, sufletul mi-este zdrobit,
Grele vremi pe calea vieții, pe el azi l-au învelit,
Cu o negură de ceață, peste mine ce s-a pus,
Dar eu tot mă-ncred în Tine, în puterea Ta Isus.

Chear de lanțurile grele, strâns sunt ele azi legate,
Într-o clipă... știu, de Tine pot fi toate delegate,
Chear de-s Tată dureroase, voi răbda căci doar la Tine,
E puterea care rupe, legăturile străine.

Greu îmi este-n suferința, ce apare ea mereu,
Dar nădejdea mea e vie, orișicât mi-ar fi de greu,
Căci Isuse, Tu în mine ai sădit-o la-nceput,
Ce-i sădit de Tine Doamne, moarte n-are, că-i ești scut.

Și acea credință care, mie-n dar cândva mi-ai dat,
Îi aduce bucurie, sufletului întristat,
Când ea este-atât de mare, întristarea-n viața mea,
Și îmi face-naintarea, ea să-mi fie mult mai grea.

Și necazul este-acela, ce mă duce el în vale,
Dar și-acolo-a Ta lumină, eu o caut căci pe cale,
Tu prezent ești Doamne-n tote, și lumina Ta mereu,
Ea îmi luminează drumul, ce îmi este-atât de greu.

Greu urc dealul sus pe culme, este-abrupt, este pietros,
Dar pe el când mă oprește, cel ce-i rău, la Tin' Hristos,
Strig eu fără încetare, și-atunci mâna Ta apare,
Este cea care mă duce, doar la viile izvoare.

Și din ele eu ființa, îmi adăp cu apă vie,
Cu tărie... cu dorintă, să răzbat orice pustie,
Mă adăp cu-a Ta iubire, ce-mi aduce mângâiere,
Și pe drumul greu spre Tine, ea mă umple de putere.

Astăzi am o rugăminte, ca atunci când mi-este greu,
Cum ai stat Tu lânga mine, să rămâi Doamne mereu,
Strigătul inimii mele, să-l asculți ca pân-acum,
Călăuză să-mi fii Doamne, pe al vieții mele drum.