Rămâi cu mine-n pragul meu din viață,
Să pot să-l urc Isuse mai ușor,
Pe treapta apărută azi în fața,
Să fiu mai plin de dragoste și dor.

Rămâi în ziua grea de încercare,
S-ajung curat eu Doamne în apus,
Fără vre-o pată murmur... îndoială,
Așa cum Tu ai fost mereu Isus.

Și-n clipele în care tot încearcă,
Să mă aplece vântul tulburat,
Rămâi te rog Isuse lângă mine,
Ca să nu fiu pe cale aplecat.

De-ar fi s-ajung prin valea-ntunecată,
Lumină să-mi fii ca un răsărit,
Ca eu prin văi Isuse niciodată,
Să nu fiu robul cel ce-i rătăcit.

Și-n noapte Doamne nu mă da uitării,
Atunci când parcă sunt fără sfârșit,
Rămâi Tu ținta inimii ce strigă,
Privind în noapte înspre infinit.

Să nu o lași bătaia-i când se zbate,
Ea între răsărit și un apus,
De-i ultima ooo... Doamne ea să-i fie,
Doar în lumina Ta sfinte Isus.

Rămâi te rog cu mine-ntotdeauna,
În fața mea să stai căci eu aș vrea,
Pe urma ce-i de Tine ea lăsată,
Ca să pășesc s-ajung în slava Ta.

Doar ea e cea ce-mi va deschide calea,
S-ajung unde și astăzi Tu domnești,
Acolo eu doresc s-ajung... acasă,
În Țara ce-i în slăvile cerești.