Oprește Doamne vântul ce azi bate,
Peste pământul care suspinând,
Te cheamă în tăcere, te așteaptă,
La el ca să te vadă coborând.

Oprește Doamne astăzi adierea,
Ce-aduce teamă, murmur în popor,
Tu dă-i putere, du-l să se adape,
Din stânca vieții la al Tău izvor.

Oprește umbrele ce-apar în noapte,
Doar Tu poți porunci cu un cuvânt,
Oștirilor ce sunt azi ridicate,
Ca să distrugă Doamne-acest pământ.

Aruncă-le-n adânc cu-a Ta putere,
Și porțile să le închizi cu ea,
Să nu mai poată umbrele în noapte,
S-aducă teamă și o noapte grea.

Oprește marea ce ridică valuri,
Creștinii să îi ducă-n largul ei,
Cârmuitor fii Doamne-n orice barcă,
Că-n bărci suspină azi copiii Tăi.

Oprește suferința ce aduce,
O mare clătinare în popor,
Deschide-i calea înspre nemurire,
Să-și ia avânt azi înspre Tine-n zbor.

Și-acele șoapte care sunt străine,
Ce tulbură ogorul semănat,
Alungă-le căci șoapta lor aduce,
Un timp de ele ce-i îngreunat.

Oprește Doamne tot ce azi oprește,
Poporul Tău pe drum spre-a-nainta,
Și netezește calea care astăzi,
Ooo... sfânt Păstor ea este-atât de grea.