Strângeți rândurile-ndată! ! ! ... se aude azi mereu,
Cel ce strigă este-Acela... ce ne vede... Dumnezeu.
El cunoaște-a noastră stare, inimile-ndepărtate,
De a noastră scumpă soră... dar și de iubitul frate.
A văzut o-nstrăinare, o răceală a văzut,
Printre cei ce în iubire, i-a unit El mai demult.
A văzut priviri ascunse, dar și guri a auzit,
Care au păreri prea multe, despre fratele-obosit.
Despre surioara care, crucea-și duce-atât de greu,
Spun că este o pedeapsă, de la bunul Dumnezeu.
Mai văzu o dezbinare, în poporul ce odat',
Cu o hain-a mântuirii, Domnul slavei l-a-mbrăcat.
El ne cere să fim una, o biserică să fim,
Nu mai multe-n adunare, ci în El să ne unim.
Nu-n zădar strigă azi Domnul, a văzut că azi... aici,
Noi nu suntem numai unul, ci mai multe grupuri mici.
Care stau la închinare, spate-n spate închinați,
Duhul lor de rugăciune, nu-i unit surori și frați.
Sunt atât de-ndepărtate, inimile noastre-acum,
Nu spun eu, ci Domnul strigă ca să ne unim pe drum.
Ooo... să ascultăm azi glasul, ce din ceruri a strigat,
Unitate! ! ! ... prin iubire, la-nceput cum ne-a legat.
De vom fi uniți cu toții, Domnul slavei va lucra,
Căci o unitate-aduce, biruință-n vreme grea.