Du-mă aripă de vânturi, azi în adierea ta,
Lângă Cel ce-mi este Tată, căci eu vreau a m-așeza,
Lângă El... căci am prea multe, aripă ca să îi spun,
Despre greul ce m-apasă, când înaintez pe drum.

Strop de ploaie, care astăzi, cazi din norul apărut,
Tu întoarce-te și ia-mă azi cu tine, te rog mult,
Du-mă după norul care, el de Domnul mă desparte,
Ooo tu stropule ascultă, glasul meu azi te întoarce.

Pasăre ce-n înălțime, zbori sub cer atât de lin,
Astăzi nu mai am putere, eu te rog... al meu suspin,
Du-l spre zorii plini de milă, spune-le că îmi doresc,
Să îmi șteargă ei suspinul, căci aș vrea ca să zâmbesc.

Răsăritule de soare, ce pe cer tu stai mereu,
Ia-mă și pe mine astăzi, ca de sfântul Dumnezeu,
Eu să fiu mult mai aproape, tot așa și tu cum ești,
Lângă Domnul mântuirii, Domnul slăvilor cerești.

Stea ce ești strălucitoare, pe un cer întunecat,
De ai vrea să-i spui tu Celui, ce pe cer te-a așezat,
Să mă pună și pe mine, lângă tine-acolo sus,
Ca să fiu o stea pe ceruri, așezată de Isus.

Negură de ceață deasă, în zădar tu te-ai lăsat,
Peste-a mea ființă care, este-aleasă de-Mpărat,
Căci o aripă din vântul, ce adie-ncetișor,
Mă va duce lâng-Acela, de care îmi este dor.

Nu te-ntinde pe-a mea cale, căci și răsăritul vine,
Vin și zorii ca să-mi șteargă ei suspinul... să m-aline,
Nu-ncerca să-mi oprești pasul, căci tu nu vei reuși,
Cel ce-i viu, ce este veșnic, din tot mă va izbăvi.