Caut astăzi o tăcere,
Care mie să îmi spună,
Când eu sunt în deznădejde,
Și sub soare și sub lună,
Că nu sunt singur pe lume,
Nici n-am fost, nici n-o să fiu,
Vreau să-mi spună astăzi mie,
Că sunt fiul Celui viu.

Caut azi acea tăcere,
Care-atât de multe-mi spune,
Ea îmi este alinarea,
Ce nu o găsești în lume,
E tăcută... dar frumoasă,
Plină de un susur blând,
Eu în ea-mi găsesc plăcerea,
În ea-mi este și-al meu gând.

Când eu o găsesc ooo... Doamne,
N-aș pleca nicicând din ea,
Căci e o tăcere plină,
Numai de prezența Ta,
În ea eu găsesc un zâmbet,
Vărs și-o lacrimă în ea,
Dar nu este un-amară,
Căci prezentă-i dragostea.

Dragostea caream găsit-o,
Căutând mereu tăcere,
Dar nu una care tace,
Una plină de putere,
Una ce nu-i zgomotoasă,
Ce răsună pe pământ,
E tăcerea ce se lasă,
Când vorbește-Acel ce-i sfânt.

Căci atunci când Domnul strigă,
Totul se oprește-n loc,
Chear și flacăra rămâne,
Înghețată într-un foc,
Nu mai izvorăsc izvoare,
Râurile nu mai curg,
De El strigă-n zori de ziuă,
Nu mai vine vre-un amurg.

Tot în loc atunci se-oprește,
Și se las-acea tăcere,
Ce o caut eu întruna,
Căci mi-aduce mângâiere,
Este cea mai minunată,
Plină doar de bucurie,
Căci în ea răsuna vocea,
Celui viu din veșnicie.

N--aș pleca din ea vre-o dată,
Căci în ea mereu găsesc,
Pace, dragoste și-odihnă,
Atunci când eu obosesc,
Vreau prin ea să merg întruna,
Căci îmi dă mereu putere,
Tot ce mi-am dorit în viață,
Găsesc în acea tăcere.