Pășim pe-o cale-atât de-ndurerată,
Pe-un drum ce uneori e-atât de greu,
Dar știm că la sfârșit ne-așteaptă Domnul,
În locul unde nu-i prezent cel rău.

Tristețea uneori e-atât de-adâncă,
Izvoarele de lacrimi izvorăsc,
Dar slovele lăsate-n cartea sfântă,
Mereu pe calea grea ne întăresc.

Ne clătinăm sub adieri de vânturi,
Ce cu putere bat azi pe pământ,
Dar Cel ce vede lupta și dorința,
Pe brațul Său ne trece de-orice vânt.

În fața valului pornit din mare,
Noi mâna către ceruri ridicăm,
Ca să coboare Domnul... Împăratul,
Și viața-n mâna Lui ne-o-ncredințăm.

Cu greu înaintăm spre Țara sfântă,
Căci vremea pe pământ e-atât de grea,
Dar dragostea în noi care-i aprinsă,
Ea ne conduce-n orice vreme rea.

Luptăm cu greu pe drum spre veșnicie,
Și obosim pe cale mai mereu,
Dar nu uităm că Domnul nostru spuse,
Eu nu vă voi lăsa la nici-un greu.

Pășim cu greu dar pasul nostru este,
Pe urma ce-a lăsat-o pe pământ,
Și El a mers cu greu pe drumul crucii,
Lăsând în urmă slava... cerul sfânt.

Pășim cu greu dar mergem înainte,
De Domnul suntem noi toți așteptați,
Să nu descurajăm căci niciodată,
Pe-acest pământ noi nu vom fi uitați.