De Te-aș lua... aș fi ceresc

De Te-aș lua pe Tine-n fiecare clipă,
ca scut promis, iubite Dumnezeu,
nu aș mai plânge pe cărarea lumii
că sunt descoperit și nu am ajutorul Tău.
De Te-aș lua umbrelă în furtună și-acoperământ curat,
deasupra capului când înnoptez în ploi,
nu aș mai plânge, dispera-n furtună
și-aș zâmbi versuri, scrise despre Tine și noi doi.
Dacă-aș mirosi Cuvântul ca-n vară, trandafirii,
și-aș insista-n acest parfum să mă desfăt,
nu m-aș mai plânge de ciulinii firii,
Ți-aș mulțumi în toate, iubite Savaot.
De-aș cerceta atentă binecuvântarea,
și pasul l-aș armoniza-n promisiunea ei,
aș fi cerească, nu m-ar-nțepa ciulinii văii
ce mi-i întind '' înțelepții lumii'' care se vitejesc
că nu-s copiii Tăi...
Mă doare plânsul risipit în provocări,
cărarea ce m-a dus pe culmea glorioasă-a firii,
oprită-n poartă cu acei ce n-au aceleași sărbători,
cu Tine, mine,
cel care n-ar mai trebui să fiu: copilul firii.

19 mai 2021- Delafield