Domnul luptă pentru mine, lupta când e mult prea grea,
De cu zori până în seară, singur eu nu aș putea.

El mă trece peste valuri, peste munții înălțați,
Pe sub norii ce adesea, peste mine-s scuturați.

El îmi dă mereu putere, ca săgeata arzătoare,
Să nu-mi frângă mie zborul, ce aleargă către soare.

Să nu am pe drum spre ceruri, eu vre-o aripă rănită,
Sau să fiu de sunt eu floare, una care-i ofilită.

Luptă cu întreg văzduhul, ca să dorm eu liniștit,
Ziua-mi stă mereu în față, și de El eu sunt păzit.

Eu îl simt mereu aproape, de n-ar fi nici eu n-aș fi,
Cel ce stă mereu la pândă, el îndat' m-ar nimici.

Mâna sfântâ-ndat-apare, când pe cale obosesc,
Luptă-ntruna pentru mine, pasul să nu îl opresc.

Cu oștiri de demoni luptă, calea mie să îmi fie,
Liberă... fără popasuri, ca s-ajung în veșnicie.