Nu vreau să stau nepăsător la Glasul Celui care mă îndeamnă,
Să mă aplec în rugă, să spun o vorbă bună, să torn balsam pe rană,
Ci vreau să fiu unealta prin care Tu ridici pe cel de jos,
Cum și eu, când eram în vale, am fost salvat de brațul Tău, Hristos.

Nu vreau să mă împotrivesc la planul de lucrare pregătit
De Cel ce m-a creat din lut și viața-n mine a plămădit,
Ci vreau ca orișicând și oricât ar costa jertfirea mea,
Să fiu ascultător și-mplinitor a sfântă voia Ta.

Nu vreau ca-ncredințarea mea să nu fie după Cuvânt,
Să las vreodată șoapta rea să mă ademene în gând,
Ci vreau  ca slujba mea să fie jertfă curată pe altar,
Stropită-n Sângele iertării ce smulge al firii rău vlăstar.

Nu vreau să las a Ta armură vreodată la pământ uitată,
Să cred că prin puterea mea pot înfrunta potrivinica săgeată,
Ci vreau să lupt pe front cu toată armătura Duhului cel Sfânt,
Și să rămân smerit știind că lupta doar prin puterea Ta pot să  înving.

Nu vreau ca judecata mea s-apese asupra celui care mi-e aproape,
Să-l văd vreodată mai prejos sau fără neînsemnătate,
Ci vreau mereu să-mi amintesc c-același preț a fost plătit pentru amândoi,
În dragoste să iert și să iubesc ca și eu să am parte de ele mai apoi.

Nu vreau nemulțumirea să mă cuprindă pe-al credinței drum,
Chiar dacă valuri și ispite vin mereu, să nu cârtesc, ci vreau să spun:
Căci Tu ești Domn și-atunci când sunt pe munte, dar și în văile pustii,
De-aceea lauda gurii mele nu va-nceta nicicând a Te cinstii.

Nu vreau ca teama ce-a învăluit a noastre timpuri sub povară,
Să năpădească ființa mea sub groasa negură de ceară,
Ci vreau ca pacea care vine când Numele Tău îl rostesc,
Să mă cuprindă-n întregime, plin de credință și avânt să propășesc.

Nu vreau nimic din lumea ce mă înconjoară mai presus de Tine, Doamne!
Ajută-mi ca să nu mă-ndepărtez nicicând de poala hainei Tale,
Ci inima mereu să își găsească desfătarea doar ĩn Tine,
Ca-n traiul meu vremelnic, Tu să te poți vedea desăvârșit în mine.

Amin