Suflete iubit de Domnul,
Din al vieții zbucium greu,
Tu trezește-te chiar astăzi,
Căci îndată Dumnezeu,
Va da norii la o parte,
Va veni ca să își ia,
Sus în cerurile-nalte,
În curând mireasa Sa.

Aplecată ți-e ființă,
Azi de trecerea de vremi,
Printre ele tu cu lacrimi,
Alergând suspin și gemi,
Cauți marea fericire,
Ce îndată va veni,
Tu ființă, rabdă vremea,
Doar luptând... vei birui.

Ai valoare-n fața Celui,
Ce pe tine te-a ales,
Ce ți-a dat un rost în viață,
Ia mai dat ei și un sens,
Ți-a mai dat și țelul care,
Azi pe tine te așteaptă,
A ta frunte ca să fie,
Ea de El încoronată.

Prețul tău îl știe Domnul,
El e Cel ce l-a plătit,
Pe calvarul suferinței,
Sus pe cruce răstignit,
Ca să ai în față astăzi,
Clipa-n care-o veșnicie,
Dragoste și fericire,
Te așteaptă să-ți dea ție.

Suflete iubit de Domnul
Lasă lumea ce ți-a dat,
Numai umbre pe-a ta fată,
De atâta lăcrimat,
Lasă azi a Lui lumină,
Să coboare peste tine,
Ca să vezi a Lui venire,
Care ea îndată vine.