Astăzi Domnul ne vorbește, ca în vremea din trecut,
Prin Isaia... când păcatul, să-l mai vadă n-a putut,
Azi ne spune... luați aminte, cum și-atunci prin el vorbea,
Nu mai vrea ca să mai vadă, lucruri împotriva Sa.

Ne-a hrănit cu har și pace, dar unii s-au răsculat,
Ca și Israel... pe Domnul, nu-l cunosc ca Împărat,
Îl disprețuiesc și astăzi, cum cândv-au disprețuit,
De poporu-ales și astăzi, este El neprețuit.

Azi cutremură pământul, căci cu toți ne-am răzvrătit,
Ne vorbește cum pe vremea, a lui Ozia a vorbit,
Că suntem bolnavi de moarte, plini de răni... de vânătăi,
Nedeosebiți de-aceia, ce sunt ei atât de răi.

Azi ne cere... toți cuvântul, Domnului să-l ascultăm,
Cum i-a spus atunci Sodomei, legea Lui s-o cugetăm,
Să nu fie azi jertfirea, o mulțime la altar,
Între noi și Cel ce-i viață, ea să fie un hotar.

Nu vrea daruri pentru ceruri, care-s nefolositoare,
Nu vrea Domnul doar mulțime, adunări de sărbătoare,
Căci e mult... e mult prea mare, pe pământ nelegiuirea,
Chiar și-atunci când la altare, trâmbițată e jertfirea.

Îndemnați la pocăință, suntem astăzi zi de zi,
Să-ncetăm să facem răul, pentru a ne curăți,
Să îl apărăm pe-acela, care este asuprit,
Văduva dar și orfanul, să nu fie osândit.

De vom asculta de Domnul, roade bune vom mânca,
De nu vom voi... în săbii, gura lui ne v-arunca,
Să fim înghițiți căci Domnul, este Cel ce a vorbit,
Și prin gura lui Isaia, și prin vremea ce-a venit.