Îngenuncheat cu fața-n palme, strig la Tine Domnul meu,
Gura mea doar mulțumire, și doar laude mereu,
Ție vrea să îți aducă, căci Tu Doamne ai lucrat,
După planul Tău cu mine, planul cel mai minunat.

Îngenuncheat la poala crucii, mă proștern în umilință,
Mulțumindu-ți Ție Doamne, c-ai salvat a mea ființă,
De-ntunericul ce mie, multe lupte mi-a adus,
Dar Tu m-ai ținut de mână... la pământ nu m-a răpus.

Îngenuncheat în ascultare, doar ascult cuvântul Tău,
Ce m-a smuls din gheara morții, doamne sfinte când cel rău,
Picătura de putere, de nădejde ce-am avut,
Mi-a luat-o ca prin lume, eu să fiu... un fiu pierdut.

Îngenuncheat vin azi la Tine, căci aș vrea să îți vorbesc,
Eu să îmi ridic privirea, Domnul meu nu îndrăznesc,
Dar tot vreau să-ți spun eu Ție, te iubesc atât de mult,
Te iubesc Doamne pe Tine, n-o religie sau cult.

Îngenuncheat pe drumul vieții, pășesc Isuse bucuros,
Căci dintr-o bezn-amărăciunii, din vale-adâncă... Tu m-ai scos,
Slujirea mea aș vrea să fie, ea numai după placul Tău,
Căci eu în viață n-am pe nimeni, numai pe Tine Domnul meu.