Nu pot să tac... când El îmi pune-n gură o cântare,
Nu pot să stau, când El îmi spune, scrie ce te doare,
Și-atunci încep cântarea Lui, ce mie îmi aduce,
Lumină când eu rătăcit, aștept la o răscruce.

Nu pot eu azi să nu mai scriu, când El mereu îmi spune,
Copile, despre Mine tu, să scrii azi lucruri bune,
Nu pot să tac, chear și atunci când gura-mi amuțește,
Eu inima spre El deschid, și-atunci doar ea vorbește.

Nu pot ca eu să nu zâmbesc, când El îmi face bine,
Nu pot să nu îi mulțimesc, când e mereu cu mine,
Nicicând eu Doamne, n-am să pot, ca să te răsplătesc,
Dar pot... eu viața mea Isus, ție să-ți dăruiesc.

Nu pot să stau nepăsător, când Tu din cer cobori,
Cu raze sfinte mă-ncălzești, ce-apar azi printre nori,
Nu am ce-ți da, dar vreau să-ți dau, Isuse o slujire,
Să fie după placul Tău, supusă în sfințire.

Nu pot să tac... aș vrea mai mult, să pot să strig la Tine,
Atunci când mie mi-este greu, dar și când mi-este bine,
Aș vrea să pot să te iubesc, Isuse mult mai mult,
Nu vreau religie să fiu, doar un creștin... nu cult.

Nu pot să nu te mai aștept, când știu că ești aproape,
Când știu că Tu ești Cel ce-atunci cărai o cruce-n spate,
Când știu că totul Tu ai dat, când ceru-ai părăsit,
Ca azi să fiu... un fiu salvat, de Tine mult iubit.