Astăzi cerul se deschide, căci acele ce au curs,
Lacrimi ale suferinței, auzite-au fost de sus.

Domnul mâna își întinde, ca să ștearg-acel obraz,
Ce n-a fost uscat de-o vreme, umezit doar de necaz.

El coboară să aline, inimile-ndurerate,
Și a ta, și-a surioarei care stă ascunsă-n spate.

Vine ca sa întărească, azi genunchii și la frați,
Vrea ca lor El să le spună, că nicicând n-au fost uitați.

Nu îți șterge astăzi fața, lasă ochii ca să plângă,
El coboară, și-ale tale, lacrimi vrea ca să le strângă.

Astăzi cerul se deschide, Domnul nu-i nepăsător,
A văzut cum iar apare, zbuciumul în al tău zbor.

Vine ca să mustre vântul, adierea să-i oprească,
Valului să se așeze, Domnul vrea să-i poruncească.

Tu nu-ți apleca privirea, ce-ațintită-i spre Isus,
Dar nici mâna ridicată, să nu-ți cadă... ține-o sus.

Soră care plângi întruna, pentru tine a venit,
Cel ce-i Împăratul lumii, ție astăzi ți-a vorbit.

Să nu-ți pierzi tu azi credința, chear de plângi în rugăciune,
Căci prin ea poate s-apară, azi în viață o minune.

Nici tu frate, care astăzi, spui mereu c-ai obosit,
Să nu cazi în deznădejdea de care ești urmărit.

Căci și pentru tine Domnul, astăzi cerul l-a deschis,
Să-ți trimită ajutorul, ca tu să nu fii învins.

Să strigăm și mai departe, să nu se închidă-ndată,
Să simțim cum azi lucrează, sfântul nostru Domn și Tată.

Să-L rugăm să mai rămână, printre noi, să-i mulțumim,
Să-i cântăm cu bucurie, și pe El să-L preamărim.