De m-aș ascunde eu de Tine,
Oriunde Doamne m-ai găsi,
De-aș obosi în lupte grele,
Ai coborâ... m-ai izbăvi.

De-aș plânge azi în rugăciune,
M-ai mângâia prin har divin,
De-aș suspina pe drumul crucii,
Mi-ai auzi al meu suspin.

Dar chear și-atunci, când gura-mi tace,
Tu înțelegi ce vreau să spun,
Căci și tăcerea e-nțeleasă,
De Tine Doamne pe-acest drum.

Și oful meu este întruna,
De Tine astăzi auzit,
Și greul meu ce mă apasă,
Cu mine Doamne l-ai simțit.

Povara grea a vieții mele,
Doar Tu o cari în locul meu,
Ca să ajung în locul care,
E pregătit de Dumnezeu.

Îmi porți mereu a mea ființă,
Când este dusă în adânc,
În carul Tău de biruință,
Îmi ștergi și lacrima când plâng.

Ooo... Doamne, Dumnezeul păcii,
Mereu cu mine ai rămas,
Când eu pășesc cu bucurie,
Și când m-așez într-un popas.

Nu-mi este mie astazi teamă,
Că eu vre-odat-o să ajung,
Un fiu pierdut, un fiu ce-i singur,
Prin valea celor care plâng.

Căci e mereu Isus cu mine,
Nicicând El nu m-a părăsit,
În orice clip-a vieții mele,
Mi-a arătat cât m-a iubit.