De ce sunt astăzi judecată,
De cei ce sunt în jurul meu,
Eu știu că judecata este,
La Cel ce-i sfânt la Dumnezeu.

De ce priviri sunt azi întoarse,
Doar înspre mine... ei nu știu,
A mele lacrimi ce-s vărsate,
În timp de noapte ce-i târziu.

De ce sunt degete întinse,
Ce mă împiedică pe drum,
Ei nu-mi cunosc nici neputința,
Ce mă oprește ea acum.

De ce sunt gânduri azi gândite,
Ce rădăcinile îmi smulg,
Și-mi lasă azi izvoare care,
Cu foc din inimă îmi curg.

Tu soră... frate, ce întruna,
Îl judeci pe acel zdrobit,
Pe cel ce-n lanțurile morții,
Este legat... e chinuit.

Isus veni El jos odată,
Pentru acel ce-i păcătos,
Pentru acel ce-i plin de patimi,
Ca din adânc să fie scos.

Mai bine azi, spre cer privește,
Și roagă-te tu lui Isus,
Căci judecata ta adusă,
Plăcută nu-i Celui de sus.

Nu trebuie să-ți ceri iertare,
Acelor ce tu le greșești,
Iertat să fii tu azi de Domnul,
În fața Lui să te căiești.