Nu-i ușor să urci pe dealul,
Ce-a urcat cândva Isus,
Dar e drumul ce te duce,
Când te afli la răscruce,
Lângă El... acolo sus.

Nu-i ușor să rabzi calvarul,
Care Domnul l-a răbdat,
Dar este-o răbdare care,
E hrănită din izvoare,
Ce sunt vii... cu-adevărat.

Nu-i ușor să calci pe urma,
Ce-a lăsat-o-n urma Sa,
Cel ce astăzi ție-ți spune,
Când călătorești prin lume,
Nu te-ndepărta de ea.

Căci pe-alăturea de cale,
Tu vei fi un rătăcit,
Care țel în viață n-are,
Fără har... fără-ndurare,
De ispite biruit.

Nu-i ușor s-apleci privirea,
Cum Isus era-aplecat,
Biciuit de bici pe spate,
Judecat fără dreptate,
Prigonit, hulit, scuipat.

Dar aceasta aplecare,
Ție-ți va aduce-ndată,
Haina de neprihănire,
Haina albă de sfințire,
Că să nu fii tu cu pată.

Nu-i ușor pe drumul crucii,
Dar cu Domnul e ușor,
De vei întâlni pe cale,
Ziduri înălțate-n vale,
Cheam-a Duhului fior.

Către cerurile-nalte,
Tu să strigi neâncetat,
Când în față îti apare,
În al vieții alergare,
Clipe grele de luptat.

Ai să vezi cum va fi greul,
Greul care-i alungat,
De puterea din cuvântul,
Ce rostit este de sfântul,
Veșnic viu și Împărat.