Viața-și ține curs, în taină...

Viața-și ține curs, în taină: răsună goarna izbăvirii,
Mireasa își îmbracă haina-n divin și tandru al nemuririi.

Solemn și splendid, nevisat, eternul, cântă imn Iubirii,
Isus e Rege și Împărat, domnește oda fericirii.

Te uiți și vezi: sclipiri și sunet, de armonie și splendoare,
Al veșniciei viu răsunet, în țara Veșnicului Soare!

Ce minunat, ce frumusețe, ce bucurii nemărginite,
Adorat în grai-tandrețe, în armonii neînchipuite,

E Cel ce a fost, va fi și este, ce prin El, toate se țin!
Nu, nu e vis, nu e poveste, e un etern prin Cel Divin!

Ce s-a dat, venind sa moară, răscumpărând din morți și chin,
Veacuri adunând comoară, spre moștenire în senin.

Mareața zi a sărbătorii, stă să înceapă în curând,
Ferice-s fiice-n El, feciorii, ce așteaptă în pas-dor, veghind.