Astăzi strig spre Tine Doamne... . .
Căci aș vrea să mă auzi, ochii inimii Isuse, ce întruna ei sunt uzi, să îi ștergi cu-a Ta iubire, care este-atât de mare, să nu simt durerea Doamne, care azi e-atât de mare.

Azi privesc spre ceruri Doamne... . .
Căci aș vrea să te zăresc, să-ți spun că și eu Isuse, pe Tine mult te iubesc, chear de tac stând la o parte, și suspin încet plângând, Tu ai locul cel de cinste, și în inimă și-n gând.

Astăzi strig spre Tine Doamne... . .
Căci vreau oful meu Isus, să ajungă pân-la ceruri, nu mai poate el fi dus, de ființa mea slăbită, de atâta suferință, e ca floarea ofilită, uscată de neputință.

Eu din nou privesc spre Tine... .
Vreau Isuse să cobori, să văd raze de sperantă, ce sunt dincolo de nori, pe ele vreau să coboare, dragostea-ți nemărginită, să rămână multă vreme... lângă mine... nu o clipă.

Strig... aștept... privesc spre Tine... .
Să te văd aș vrea o vreme, s-aud glasul care-mi spune... sunt cu tine... nu te teme, care-mi spune, uită timpul... timpul care e-un trecut, căci ți-aduce doar durere, azi începe-un început.

Grea e clipa când spre Tine... .
Eu alerg și strig mereu, căci mă urmărește-ntruna, cel rău cu trecutul meu, dar eu știu că doar la Tine e puterea de iertare, las-o astăzi peste mine, ca să iert... tot ce mă doare.