Tu acel ce stai în noapte, tot rugându-te-n ascuns,
De ce-asculți șoaptele care, crezi că-ți sunt azi un răspuns,
L-al tău strigăt de durere, când îți spun... că ești uitat,
Ce verset din cartea sfântă, spune că ești lepădat.

De ce crezi când ție-n noapte, uneori ți se șoptește,
Că tu singur ești pe lume... nimenea nu te iubește,
În Ioan, biblia spune, singurul Său Fiu l-a dat,
C-a iubit lumea întreagă, și-a iertat-o de păcat.

De ce-ntrebi... Isuse sfinte, te-ai asuns oare de mine? ,
De ce spui că a ta cruce, este mult prea grea creștine? ,
Unde scrie-n cartea sfântă, că al meu Domn El s-a plâns,
Sau în ce capitol spune, că în hohote a râs.

Se vorbește și în Luca, și-n Matei ne-a lăsat scris,
Că pe drumul crucii Domnul, biciuit urca El trist,
Nu din ură întristarea, a simțit inima Lui,
Ci din dragostea prea mare, pentru viața omului.

Și El s-a rugat la Tatăl, să primească mila Sa,
Dar la un sfârșit de rugă... facă-se doar voia Ta,
El a spus cu-amărăciune, căci paharul era plin,
De pelinul ce-i aduse, lacrimi și un greu suspin.

Uneori o oboleseală, te întinde la pământ,
Când asculți șoaptele care, sunt aduse de un vânt,
Dar Isus astăzi îți spune, pe-al Său fiu nu l-a lăsat,
Marea ca să îl înghită, chear de el s-a clătinat.

Crede tot ce-a scris El Domnul, căci e scris de-o mână sfântă,
Cel ce-a ta ființa slabă, mereu o binecuvântă,
Căci puterea nu e omul, este Cel ce este sfânt,
Doar El biruie văzduhul, când rostește un cuvânt.

Nu te-ascunde niciodată, Domnul te știe pe tine,
Îți ascultă rugăciunea, știe când ți-e greu... când bine,
N-asculta șoaptele care, ele-ntruna îți șopesc,
Tu ascultă doar cuvântul, Tatălui tău cel ceresc.