Cine-i Cel de după norul, ce s-a pus deasupra ta,
Ce-l dă astăzi la oparte să te-asculte El ar vrea.

Dar Acel de după stele, ce veghează pentru tine,
Somnul să îl ai în pace... azi întreabă-te... El cine-i.

Cine-i Cel ce-n dimineață, El ți-aduce-un cer senin,
Ca de pacea Lui divină... de putere să fii plin.

Oare cine-ți netezește, drumul uneori ce-i greu,
Dar povara vieții tale, cine ți-o poartă mereu.

Ooo... creștine tu ascultă, căci aș vrea ție să-ți spun,
Cine este Cel ce astăzi, stă în fața ta pe drum.

Sus în cer pe-un tron de aur, stă Acel ce-i Dumnezeu,
El e Cel care în toate, lângă tine e mereu.

El e Cel ce-ți netezește, calea să-ți fie ușoară,
Mâna Lui ea te ridică, când săgeata te doboară.

El veghează-ntotdeauna, când în viața ta apare,
Norii gri, valuri înalte, dar și grelele cuptoare.

El e scutul tău ce astăzi, te-nconjoară cu iubire,
De n-ar fi... să știi creștine, ai fi dus spre nimicire.

Ai fi rătăcit în noapte, nici în zi nu ai vedea,
De n-ar fi mila cerească, ce-o revars-asupra ta.

Să deschizi azi bine ochii, ca să vezi că Dumnezeu,
Este Cel ce îți cunoaște, grija dar și gândul tău.

Se-ngrijește de-a ta viață, căci ar vrea pasul să-ți fie,
Pe un drum care te duce, lângă El în veșnicie.