Sfântul!

Pe abrupte poteci, se suie pe munte,
Pe zloată, pe ploaie, pe frig și zăpadă,
Se suie pe culme, de-acolo să vadă
Pământul,
Din fluier să cânte,
Să se roage cât mai aproape de cer
De Dumnezeu și mister,
Sfântul!

Muntele, pădurea și animalele-l știu,
E frate cu codrul de-o viață întreagă,
Se suie pe culme și de acolo se roagă,
Simte că-n el sunt toate, norii și cerul,
Pământul,
Simte că-i viu,
Vede cum Dumnezeu îi arată misterul,
Sfântul!