Ploaia  târzie

"Vântul* suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge."
Ioan 3/8

Cerul s-a -ntunecat, dar nu-s nori de ploaie,
Vine armata de lăcuste vioaie,
E  oră târzie, pământu-i întristat,
Dușmanii cu aripi și via i-au mâncat.

Cu ochii îndurerați, privește spre cer:
"-Să nu mă lași, Dumnezeul lui Israel!
Ostașii -s fără număr, cu dinții de leu:
Înlătură-i, Doamne, și al meu Dumnezeu!"


Privind cu tristețe, aude un vuiet,
Coboară un vânt cu mărețul său șuiet:
-"Nu știi de unde vin, încotro voi merge,
Dar știi că în cer domnește al tău Rege!


Vestiți un post și chemați la adunare,
Bătrânii toți, de pe câmpie, ponoare,
Strigă, bătrâne, strigă către Dumnezeu:
" Eu n-am putere, Doamne, fii Tu Scutul meu!"


Bociți- vă, slujitori de la altare,
Strigați către lume "Doar Domnul e mare!"
Să plângi și tu, plugar, îmbracă-te în sac,
Dacă Domnul nu dă ploaie, rămâi sărac!


Bocește, fecioară, îmbracă - te în sac,
Domnul nu te lasă ca tânărul posac,
Strigă, fecioară, strigă către Dumnezeu:
"Eu nu am bărbat, dar Tu ești Sprijinul meu!"

Strigă, ciocârlie, strigă spre Dumnezeu:
"Plâng de foame doi puișori în cuibul meu!"
Trezește-te, bețiv, din vița de vie,
Nu va fi nici must fără ploaie târzie!"


Din gura pruncilor laude să iasă:
"-Sunt mic, dar Domnului de mine Îi pasă,
E secetă, pustiu, pământul e arid,
Strig "Osana, Osana, Fiul lui David!"

Bătrânii, copiii, și cei ce-s la altar,
Și-au trimis suspinul spre cerescul hotar:
-"Așteptăm tunet, vânt, și ploaie de la cer,
Revarsă Duh, Dumnezeul lui Israel!"


Vântul  se rotește, aruncă în mare
Lăcuste flămânde, și ale lor care,
Și fumul de rugă se întoarce în vânt,
Are Steagul de luptă al  Duhului Sfânt.

Glasul Domnului răsună ca un tunet,
Aduce nori de ploaie, vine cu vuiet:
-"Nu știi de unde vin, încotro voi merge,
Ploaie târzie trimite al tău Rege!"

E primăvară, pământul s-a-nveselit,
De Duhul cel Sfânt, și ploaia din infinit,
Iar Vântul cântă doar pentru sufletul meu:
"Să nu ai teamă, puternic e Domnul tău!"