Minunată este ziua, Ce o-ncep din zori de zi,
Cu Isus în gând, privire... El nu mă va părăsi,
Până la apus... și-n noapte, El nicicând nu va pleca,
Căci mereu a Sa prezență, eu o chem în viața mea.

Minunată este vremea, ce cu El eu o petrec,
Peste zidurile-nalte, tot cu El de mână trec,
Peste orice încercare, chiar prin orice suferință,
Uneori mă-ntreb eu oare, cum le trec cu ușurință.

Dar cu mine-ntotdeauna, este cineva de sus,
Simt a mea ființă care, e purtată de Isus,
Pe-al Său braț, în adierea de iubire ce o are,
Pentru mine, căci întruna, simt a Lui mare-ndurare.

Știu că firul vieții mele, este scris sus într-o carte,
Căci din zorii dimineții, pănă la un miez de noapte,
Văd cum îmi conduce Domnul, pașii mei ca eu pe cale,
Să nu rătăcesc când firul, vieții mele-ajunge-n vale.

Este minunat cu Domnul, când cu El mereu pornesc,
Căci mă face-ntotdeauna să îi spun cât îl iubesc,
Simt fiorii de iubire, Ce cuprind ființa mea,
Când îl las să mă conducă, înspre cer... în Țara Sa.

Minunată e prezența, Duhului Celui ce-i sfânt,
Ea mă poartă peste mare, peste munți... prin val, prin vânt,
Căci atunci când îmi deschide ochii... Lui mereu îi spun,
Facă-se a Ta azi voie, pe al vieții mele drum.