Fraților din lumea-ntreagă, voi surori care-ascultați,
Se aude astăzi glasul, cercetați... iar cercetați.

Se aude și veghere, se aude ascultare,
Dar acel glas ce răsună, este ascultat el oare?

Se aude-n clipa zilei, dar și-n noapte azi... trezire,
Strigă Cel ce vrea s-aducă, omenirii... nemurire.

Vrea s-aducă o lumină, clară pentru-a-nainta,
Dar acel glas oare astăzi, îl ascultă cineva?

Strigă astăzi pentru mine, strigă pentr-orice ființă,
El îndeamnă-ntreg pământul, glasul... azi la pocăință.

Îi mai spune... cercetează, viața care o trăiești,
Tu pământule... e demnă? , de Împărății cerești?

A strigat el ieri... și astăzi, dar și mâine va striga,
Căci niciunul nu dorește, să se piardă-n lumea rea.

El la viață azi îndeamnă, orice suflet pe pământ,
Orice inimă rănită, ce se tulbură în gând.

Să luăm bine aminte, tot ce astăzi El ne spune,
Căci în grabă vine vremea, prigonirilor în lume.

Să ne înarmăm îndată, toți cu armele divine,
Căci o cernere se-ndreaptă, înspre mine, și-nspre tine.

Să-mbrăcăm haina credinței, dar și a neprihănirii,
Cea a milei... dar ne spune, s-o-mbrăcăm și a iubirii.

S-ascultăm azi glasul care, se aude el mereu,
Căci Acel ce se aude, este-un glas de Dumnezeu.