(Mat.5.43-48)

Peste anii ce-au apus, precedând pe cei ce sunt,
Iata-nscrise trei Cuvinte ce ne dau un Legamânt:
- Iubiti-va vrajmasii împotriviti-va la tot ce-i rau,
Dupa cum voieste Tatal, sa-Si vada poporul Sau.
Caci de când e lumea, cuvinte asa si de folos,
Nu s-au spus macar odata, cum a zis Isus Cristos:
- Nu faceti bine doar la cei ce va iubesc,
Ci la cei ce-ntotdeauna sunt dusmani si va urasc!
De nu va-mpotriviti – dusmaniei lor vreodata,
Veti putea sa spuneti lumii, ca aveti în cer un Tata!
Dar de faceti bine doar la cei ce fac la fel,
Procedati ca si pagânii ce n-au scop si-s fara tel!
Si de nu le faci lor bine, ce rasplata ceri si vrei?
Când si-asa e plina lumea de pagâni si de atei!

Jim înca n-auzise de Isus si a Sa învatatura:
- Sa fac de-acum la dusmani ce scrie în Scriptura!?
De un Om atât de mare de maret si atât de brav,
Eu n-am auzit odata, în viata mea de sclav.
Aveam eu sus în ceruri un Tata – Dumnezeu?
Iar eu aici sunt singur, orfan muncit din greu!
Si n-am stiut o, Doamne, ca esti si esti milos,
Si-ai trimis în lume pe Fiul Tau Cristos!
Acum eu cred în Tine! Tu scapi si de...sclavie...
Ajuta-ma sa scap, din aspra mea robie...
Dar Duhul îi sopteste din partea lui Isus:
- Jim, Eu am venit în lume sa rabd, sa mor supus,
S-aduc eliberarea la cei din grea sclavie,
Cu Mine din pacate, multi or putea sa-nvie.
Eu pe pamânt M-am dus, s-aduc rascumparare,
Acei ce cred în Mine sa scape de pierzare.
De vrei sa fii pe veci în slavile de sus,
Trebuie sa vii la Tatal crezând sa-I fii supus!
De nu-ti voi fi în lume Stapân si Salvator,
Ramâi legat de toate ca sclav al tuturor.

*

Dar acum era la gara cu stapânul sau Alfren,
Sa-l ajute si sa-i puna marfa ce-o avea la tren.
Si când urca geamantanul sa i-l puna si-n vagon,
Aude-o voce tare ce-i striga de pe peron:
- Jim! Lasa-i gemantanul jos! Tu esti liber, gratiat!
Caci s-a dat demult o Lege ce, te-ar fi...eliberat!

(Legea data de Congres, n-o stiuse sclavii toti,
Doar avarii lor stapâni ce doreau dolari si zloti.
Si asa multi dintre ei au muncit chiar ani si luni,
Fara-a sti ca sunt toti liberi, de tirani si de stapani!
Cum se-ntâmpla uneori când de har nu se mai stie,
Si trudesc sarmanii oameni în mocirla si-n sclavie).

*

Se scurse-atâtia ani de când nu-l mai vazuse,
Iar rana din suflet, abia de-i mai trecuse.
Când iata omul ce l-a vândut ca sclav,
Era acum prin preajma – neîngrijit, bolnav!
Traia lipsit si singuratic, o viata grea, ratata,
De nu era în el nimic din ce a fost...odata.
Puternic si plin de sine, Geo – vânzator de sclavi,
Nu îngrijea odata de batrâni sau de bolnavi.
Acum venise vremea, sa strânga ce tot a semanat,
Precum ades pe altii i-a robit si-au îndurat!
Si cum n-avu el mila de omul sarac si parasit,
Era tratat de unii – cu ura rasplatit.

Lui Jim i se rulau prin minte – amintiri zguduitoare,
Cum de la sânul mamei, Geo îl duse de vânzare...
Apoi trimis la munca în Sudul îndepartat,
A muncit din greu la strâns si la plantat!
Despartit de-ai sai, de casa cât si glie,
Robise mult sarmanul în anii de sclavie.
Nu avea pe nimeni cu mila sa-l iubesca,
Trebuind prin lume, în lipsuri sa traiasca.
Dar, a auzit acolo de un Samaritean milos,
Ce iarta si Se-ndura de cel ce-i pacatos.
Acesta îi soptise blând când se ruga-ntr-o seara:
- Ajuta-ti Jim...dusmanul si nu-l lasa...sa moara!
Stiu cât ti-a facut de rau pe când erai copil,
Arata-i tu acum ca esti samaritean - umil
De tot ce ti-a facut, tu trebuie sa-l ierti,
Prin ceea ce vei face si felul cum te porti!
Nu cum fac si traiesc, ori se razbuna unii,
Ci iertând si iubind asa cum stiu...crestinii.
Rabdarea si iertarea sunt virtuti ceresti,
Ce prin rafturi si vitrine, n-ai sa poti sa le gasesti.
Doar de crezi si vii la Mine, Eu ti le voi da
Si asa chiar si dusmanul, vei ierta si vei rabda.

Si bietul Jim, cu râvna dragostei dintâi,
Intelese el ce bine-i, în Domnul când ramâi.
Pentru-asi duce greul, crucea si amarul,
Care catre slava, te-ncing precum stergarul.
Doar asa Ii sunt placute Mielului ce S-a jertfit,
Pâna ce-ti omoara eul si te face blând, smerit.

Acum era la Geo sa-l ajute, sa-i vorbeasca
Si poate despre Domnul si lui sa-i povesteasca!
Sa stie si acesta ce Lui îi datora de-acum,
Caci fara-Sa iubire l-ar lasa pe drum!
- Prietene, ma cunosti? Nu m-ai vazut...demult...
Eu sunt Jim – acela pe care...l-ai vândut!
- Daaa...îmi amintesc de tine...plângeai...erai zdrobit,
Când te-am despartit de mama care te-a iubit.
A cazut la pat sarmana, într-o stare grava;
Suferise pentru tine distrusa si bolnava.
Daaa... dar timpul...timpul trece Jim
si eaaa....a-ncetat sa plânga...
Viata este scurta...doar vesnicia-i...lunga...
Iarta-ma Jim, te rog! N-am stiut atunci ce fac,
Fa-mi acum si mie ce-ti va fi pe plac!

*

-Isuse Domnul meu, stau smerit în fata Ta;
Durerea ma zdrobeste! Cum sa-l pot ierta?
Fara Tine Doamne eu l-as nimici,
Nimeni, pornirea-aceasta nu mi-ar zadarnici!
Dar Tu-mi soptesti Isuse, ma iei tot cu frumosul,
Sa-l iert cum m-ai iertat pe mine pacatosul!?
Iubirea Ta Isuse de-atunci... de-atunci m-a coplesit,
Când Ti-am vazut...durerea... pe cruce tintuit.
Si de nu pot singur, caci n-am putere multa,
Invredniceste-ma sa-l iert „caci robul Tau asculta".

Si ce-i imposibil singur, cu Domnul e usor:
Asa-ncepuse Jim sa-l iubeasca, sa-i vina-n ajutor.
Intâi gasi cu cale ca-i bine a repara,
Cocioaba lui de casa în care tremura.
I-a facut cu dibacie acoperis din structura noua,
Sa nu-l mai ude-n casa, când vin furtuni si ploua.
Iar acum peretii ce puteau oricând sa cada,
Peste Geo asa deodata si sa-l faca zob gramada,
Au fost bine îndreptati, tencuiti frumos vopsiti,
De-ntrebai cu râvna aceea – oare si-a iesit din minti?
Si din cei care-au vazut, unii n-au putut sa taca:
- Jim îti este ruda de-l slujesti, de-i esti...dadaca?
- Nu, nu-mi este ruda le raspunse Jim smerit,
Ci, el este pentru mine...un dusman parasit.
- Cum nu-ti e prieten si mai spui ca-ti e si...dusman,
Care când erai tu mic zici ca te-a last orfan?
- Da...dar fiecare dintre noi oricând... greseste,
Si se duce la pierzare pe Domnul de nu-L slujeste!

- Jim, erai integru – om de bine, sanatos,
Nu sa spui acum din acestea, ca-l ajuti...c-a zis Cristos!?
Acesta ti-e motivul de-l hranesti îl scoti la soare,
Si de-i plictisit în casa tu-l mai scoti si la plimbare?
Cum de ai putere-n tine sa-l tratezi ca, pe un frate
Si nu lasi ca ucigasul sa îndure pân-la moarte?
El te-a despartit de mama ce-a murit de suparare,
Si mai crezi ca prin credinta, Domnul îi va da iertare?!
Dumnezeu crezi tu ca iarta chiar asa o stârpitura,
Cum ne spune ca ne iarta prin credinta si Scriptura?
Jim dovedeste-ne si noua! Cum El sterge asa pacate
Si îl scapa daca crede de pedeapsa si de moarte?
- Domnul a iertat pe cruce, prin credinta un tâlhar,
Iar de-atunci e plin de mila, de-ndurare si de har!

...Dragii mei n-aveti voi teama de pacate si nevoi,
Caci de-aveti credinta-n Domnul, El va scoate din noroi.
Nu mai comparati vreodata, dragostea lui Dumnezeu,
Cu a voastra ratiune, sau cu ce as face eu!
El în lume a trimis chiar pe Fiul Sau iubit,
Sa dea harul vesniciei celui rau, umil, cait.
Vesnicia nu-i oferta ce-o primesc oamenii „buni",
Caci cu totii suntem rai din bunici si din strabuni!
Ci e harul Celui Sfânt ce ni-l da doar prin credinta,
Si asa avem putere sa obtinem biruinta.
Si de facem bine-acum doar la cei ce-s buni cu noi,
Nu vom mai primi cununa, cea din ziua de apoi.