Scumpul meu Tată din ceruri,
În odăiță mă închin,
Să îți spun a mea durere,
Printre lacrimi și suspin.

Nimenea nu mă-nțelege,
Nimenea Tată nu poate,
Ca să șteargă a mele lacrimi,
Ce le vărs în zi și noapte.

Le ascund când curg într-una,
Căci eu multe nu-nțeleg,
Nu aș vrea să vadă lumea,
În ascuns cum eu le șterg.

De ce-mi este dat atâtea,
Să înfrunt pe acest pământ,
Dar eu știu răspunsul este,
Doar în cerul care-i sfânt.

Unde nu-s dureri nici lacrimi,
Unde nu e suferință,
Unde este bucurie,
Doamne pentru-orice ființă.

Doar Tu-mi știu a mea inimă,
Care este-ndurerată,
Cum cel rău vrea s-o străpungă,
Să o vadă clătinată.

Dar te rog din a Ta mână,
Să nu-mi lași ființa mea,
Orice Doamne eu în viață,
Astăzi aș întâmpina.

Amin