Ochii-mi ridic, Stăpâne, cu doruri înspre cer
De-aici din lumea rece în care toate pier;
Te rog în îndurarea-ți iertare să îmi dai
Căci nu sunt gata, Doamne, a fi cu Tine-n rai.

Cunoaște-mă, Părinte, și vezi de calea mea
E bună și se-ndreaptă spre veșnicia Ta;
Deplin mă cercetează, să n-am nimica rău,
Cu inima curată, plină de Duhul Tău.

Învaţă-mă, Isuse, să fiu și eu ca Tin',
Să rabd, să tac, să umblu cu chipul doar senin;
Fără de interese să pot iubi, jertfind,
Cu mintea sănătoasă doar binele gândind.

Să calc și eu pe urma-ți, chiar dacă va fi greu,
Să nu-mi pese de mine, să uit cine sunt eu;
S-apuc chiar printre lacrimi, Isuse, mâna Ta,
Și strâns întotdeauna eu să mă țin de ea.

Pătrunde Tu, Părinte, în multele-mi simțiri,
Sădește-acolo pacea eternei fericiri;
Și orice fac de-acuma să izvorască doar
Din dragoste-nsoțită de milă și de har.

M-aplec cu umilință, în duh, la tronul Tău
Tânjind să-mi dai viața, să cureți tot ce-i rău;
În zborul meu spre ceruri să las în urma mea
Doar inimi fericite, zdrobind-o pe a mea.

Amin.
3 iunie 2021