Cum ai venit la închinare în fața tronului de har?
Cum îți aduci roadele tale ca jertfă sfântă pe altar?
Ai inima despodobită de haina lumii rea și rece,
De toată stricăciunea care te-ar despărții de al tău Rege?


Cum stăruiești în rugăciune când ști că masa Lui e-ntinsă
Și are pregătit bucate ce dau viață-n prisosință?
Cu câtă-nflăcărare aștepți să stai de vorbă cu-al tău Domn,
Să-i spui Lui tot necazul tău, să-i mulțumești, să îl adori?


Cât din plinătatea Lui ai vrea să guști în viața ta?
Dulceața harului ceresc să fie revărsată sau doar picur din ea?
Găsita-i tu Izvorul ce-nviorează când te-apleci smerit
Și Apa ce din El țâșnește-n duhul care e mâhnit?


Cât valorează pentru tine o clipă petrecută  în rugăciune?
Găsești în ea refugiul de arșița ce e în astă lume?
Ești gata să renunți la tot ce e vremelnic, la plăcerea de o clipă?
Ca să cunoaști adevărata bogăție ce-n veac nu se risipă! ? !

Câtă credință ai când te cobori la poala crucii Sale
Și-aduci poverile ce dor udate-n a lor lacrimi jale?
Poți să privești la "dincolo" ce muntele nu vrea sa vezi,
Să ai speranța și nădejdea că Domnul știe, doar să crezi! ?

Cât se cunoaște Dumnezeu prin viața ce trăiești?
Cât din minunile văzute ai îndrăzneala să mărturisești?
Se oglindește-n traiul tău dragostea Lui ce încă cheamă?
Ai lepădat tot "eu-l" tău sau firea rea încă-i stăpână?

Cum te cunoaște Dumnezeu pe tine, faptura Mâinii Sale?
Rămasa-i fiu moștenitor la Tatăl tău sau oare
Ți-ai vândut dreptul  ce aveai pe-un "blid de fericire",
Ce a lăsat un gust deșart plin de neîmplinire! ?


E timpul cercetării tale, cât Domnul spune: HAR!
Nu pierde clipa ce primești, nimic nu-i în zadar
Cât încă-n gândul tău răsună o șoaptă de mustrare,
Ai harul să te pocăiești și să faci o schimbare!


Amin