De s-ar ridica azi munții, pe-acest drum în fața mea,
Nu-i voi ocoli vre-o dată, ci spre ceruri voi striga,
Să coboare acea mână-n care Domnul m-a săpat,
Să mă treacă ea de munții, care iar s-au înălțat.

De-ar veni din nou azi valul, să-mi oprească pasul meu,
Cu bărbia ridicată voi striga la Dumnezeu,
El ca să-l despartă-n două, marea cum a despicat,
Ca să trec ușor prin valul, ce-mi vrea sufletu-necat.

De-ar veni azi o urgie, Lui i-aș cere-ntotdeauna,
Îndelunga Sa răbdare, ca să pot răbda furtuna,
Care viața-mi răscolește, cu-al ei vuiet ce răsună,
Încercând să-mi ia speranța, la o zi cu-o vreme bună.

De mi-ar apărea în cale, astăzi suferința grea,
Pe Isus îl rog ca mie, să-mi dea din puterea Sa,
Să nu cad în deznădejde, să n-apară clătinarea,
Ci în ochii mei întruna, să văd numai îndurarea.

Dar de s-ar ivi apusul, vremurilor ce-au venit,
Eu nu voi clipi o clipă, căci aș vrea în asfințit,
Să mă-nalț cu El la ceruri, ooo... ce mult eu îmi doresc,
Ca să zbor de pe pământul ce-i vâscos... spre loc ceresc.