Tu durere care sfâșii a mea inimă mereu,
Tu îmi pui întruna piedici, să n-ajung la Dumnezeu,
Îmi întorci în urmă fața, dar și inima legată,
De trecutul ce întruna, a făcut-o tulburată.

Lasă-mă să fac eu pasul, liber ca de tin'să fiu,
Căci tu ești nimicitoare, și mă spulberi prin pustiu,
În vârtejul ce ridică, astăzi el de la pământ,
Praf otrăvitor durere, ce mă poartă el prin vânt.

Tu dezleagă-te din jurul, inimii ce nu te vrea,
Căci tu ești apăsătoare, uneori atât de grea,
Las-o astăzi să iubească, ce în viaț-a întâlnit,
Căci ar vrea și ea durere, să ajungă-n infinit.

Lasă-mi inima tu vie, pentru Domnul doar să bată,
Nu mai vreau în a ta haină, ea să fie îmbrăcată,
Vreau să-și ia avânt spre ceruri, dar durere... . fără tine,
Căci ești o amărăciune, gemete și-adânci suspine.

Tu îndepărtează-ți astăzi, focul tău ce este-aprins,
Care arde-atât de tare, ooo... durere... a cuprins,
A mea inimă dorita astăzi doar de Dumnezeu,
Dar nu poate să-L atingă, o durere duce greu.

Slobozește legătura, care-atât de greu mă strânge,
Nu vreau sa mai gust și astăzi, lacrimile ce-s de sânge,
Lasă-mă să îmi iau zborul, înspre locul mult dorit,
Nu mă sfâșâia durere, căci de tine-s obosit.