De s-ar ridica azi valul, nu mi-e teamă de nimic,
Lângă mine e Acela, ce e mare... eu sunt mic,
Valul mustră și furtuna, glasul Lui cei blând și sfânt,
El oprește chiar și timpul, ce-i grăbit pe-acest pământ.

//Doar Isus e-a mea comoară, El e zările din zori,
Când sunt trist mi-e alinare, mă-nconjoară cu fiori,
Cu fiori plini de iubire, ce mă fac mereu să cânt,
Ce mă fac să-l port pe Domnul, eu în inimă și-n gând. //

De s-ar ridica și munții, doar spre El eu voi striga,
Mă va auzi și-ndată, munții El îi va muta,
Va rosti din cer cuvântul, care este mereu viu,
Îmi va netezi cărarea, care trece prin pustiu.

//Doar Isus e-a mea comoară, El e zările din zori,
Când sunt trist mi-e alinare, mă-nconjoară cu fiori,
Cu fiori plini de iubire, ce mă fac mereu să cânt,
Ce mă fac să-l port pe Domnul, eu în inimă și-n gând. //

De s-ar ridica și zidul, ce ne vrea azi despărțiți,
Ochii mei vor fi aceia, de la cer nedezlipiți,
De vor fi ei plini de lacrimi, mâna Lui va mângâia,
Ochii mei și-acel din față, zid El îl va dărâma.

//Doar Isus e-a mea comoară, El e zările din zori,
Când sunt trist mi-e alinare, mă-nconjoară cu fiori,
Cu fiori plini de iubire, ce mă fac mereu să cânt,
Ce mă fac să-l port pe Domnul, eu în inimă și-n gând. //